Şi-mi ţin de mână copiii

Pribegesc în abisul ultramarin,

M-afund în mlaştini şi smârcuri,

Rătăcesc în labirintul de linişti ce-au fost

Şi-mi ţin de mână copiii.

Ne ascundem împreună-n trecut,

Intrăm în livada cu vişini,

Ne reculegem în tăcerile lungi,

Ne scăldăm aripile ostenite.

Alunecăm toţi pe toboganul de bronz lustruit,

Cădem în adâncuri neîncepute,

Urcăm lin pe nori de ipsos cioplit,

Pe acorduri solemne, divine.

Petale de îngeri ne ning,

 Iar noi ne lăsăm purtaţi în derivă.