Gânduri

Gânduri bătute de valuri eşuează pe nisipul fierbinte, binefăcător,
Stau tolănite la soare, cu braţele vlăguite de aşteptare.
Un vişin îşi scutură florile peste ele, aripi de îngeri veghează, făcând arc auriu peste tot.
Cerul sculptat în forme de aripi, în formă de zbor,
albastrul etern se deschide şi chipuri angelice stau încă flămânde de soare.
Cu goarne de-argint, cu voci androgine le sună chemarea:
gata, suflete rătăcite, gata!

şi frânghii de aur coboară din cer.

Pajiştea verde se-ntinde-n etern,

flori de salcâm le-mpresoară,

gânduri cioplite-n năframe se-ncolonează şi urcă printre aripi şi flori
şi urcă şi urcă...