Copii ce urzesc veşnicia

Înot în lichidul ruginiu-vâscos al existenţei,

Jaloane de coruri gregoriene şi jerbe de foc mă-nsoţesc.

Orbecăi în noapte, în noaptea ceţoasă, carnavalescă,

Gheizere şi cascade strălucitoare mă-mbrăţişează pervers.

Ochii sticloşi, orbiţi de noroi şi-ntuneric,

Altare de temple păgâne, coloane cioplite, frontoane,

Ministranţi cu cadelniţe şi fum de tămâie edenic,

Preoţi pioşi şi inverşi în straie de regi egipteni,

Clopote de bronz, păcate, mere de aur, copii ce urzesc veşnicia,

Veghează-n deşertul plumburiu şi advers.

Plutesc scârbit în lichid de metal ruginit,

Hărţi de lumini şi de umbre se-arată şi mor,

Printre jaloane şi ochi sticloşi în zenit înot…

Am fost

Am fost masa tăcerii,

Am fost piatră şi cheie de boltă,

Am fost coroană de lauri,

Am fost fir de nisip în valea uitării.

Am fost tainiţa Graalului Sfânt,

Am fost aripa roşcată a păsării Phoenix,

Am fost firul de-argint din mitra papală,

Am fost obeliscul înfipt în pământ.

Am fost arc de cerc,

Am fost vitraliu la Chartres,

Am fost un Gargui,

Am fost satirul imberb.

Am fost faunii muieratici,

Am fost lanul de grâu de la Arles,

Am fost potirul lui Bachus,

Am fost câmpul cu maci roşiatici.

Am fost tărâmul de dor,

Am fost trestie-aplecată de vânt,

Am fost tămâia şi smirna din templul păgân,

Am fost fiul risipitor.

Mesaj

Trupul tău, redus la esenţă,

Stă suspendat între cer şi pământ

Şi muguri, şi lujeri, petale de suflet,

Se cern încontinuu

din cerul, văpaia, nisipul şi roua destinului meu.

Cordoane de-argint se ţes în eter,

Coboară şi urcă triunghiul iubirii.

Pe năframa de-argint a datului meu,

Vine spre tine, din raze de stele,

Spre soarele palid şi luni tremurânde,

Mesajul durerii, mesajul speranţei,

Purtat către tine, iubito,

În vârf de săgeată şi coruri de îngeri.

Ești

Ești mireasa cavalerului rătăcitor,

Ești floarea de lotus a sufletului meu,

Ești ciocârlia din sufletul muribund,

Ești cufărul ferecat al morții și al nemuririi,

Ești vocea înșelătoare a Pitiei,

Ești ecoul templului etern,

Ești cornul tocit al inorogului,

Ești aripa solzoasa și gheara de grifon,

Ești tot ce-i rodnic în mine,

Ești pasărea phoenix a sufletului meu,

Ești limba despicată, subțire,

Ești os sacru, ești…

Gânduri

Gânduri bătute de valuri eşuează pe nisipul fierbinte, binefăcător,
Stau tolănite la soare, cu braţele vlăguite de aşteptare.
Un vişin îşi scutură florile peste ele, aripi de îngeri veghează, făcând arc auriu peste tot.
Cerul sculptat în forme de aripi, în formă de zbor,
albastrul etern se deschide şi chipuri angelice stau încă flămânde de soare.
Cu goarne de-argint, cu voci androgine le sună chemarea:
gata, suflete rătăcite, gata!

şi frânghii de aur coboară din cer.

Pajiştea verde se-ntinde-n etern,

flori de salcâm le-mpresoară,

gânduri cioplite-n năframe se-ncolonează şi urcă printre aripi şi flori
şi urcă şi urcă...

Speranță

Ochiu-mi obosit poposește
pe zigzagul mantrelor înlăcrimate de atâtea și atâtea ori.
Auriul din ochii stăpânelor se-nalță pe scara pătrată, albastră,
sfârșind sfâșiată de vulturi striviți între gene.

Parca nici pietrele, nici umbrele arcuite nu mai sunt veșnice!
Doar albastrul, doar întunericul rece,
ele da.
In umbra penitenței și a urgiei ce mă-mpresoară
mă dezbrac de trecut ....
Tremură neutru, între altar și catarg,
ochiul auriu albastru al mantrelor înlăcrimate.

Disperare

Cerul însângerat ma împroașcă, gândurile disperării ma hăituiesc
mușcă, scrijelind ființa plăpândă
Îndărătnic le spun: ascultați comanda la mine !
dar vai, nesupunere oarbă
Aseară am visat un rastel de bocanci, sufletul țâșnea într-o mie de raze,
cercul îmbrățișărilor toate, se năpusteau
Corpul inert aștepta, lacrimile îmbălsămării.

Curajos îmi spun: mai încearcă o dată.
Gânduri, ascultați comanda la mine!
dar, cerul însângerat...